Jumătate de deceniu fără marele poet național Grigore Vieru. Poate a plecat prea devreme din lumea pămîntească, poate mai avea versuri în suflet și nu a dovedit să ni le lase drept moștenire...
....Dar poate că acum este alături de mama Lui, cu capul rezemat pe umărul ei blînd , îi recitește minunatele versuri , "...Mamă , Tu ești Patria mea....." sau din multe altele consacrate anume ei.
Cînd a fost întrebat El, dacă ar dori să mai trăiască viața încă o dată, a răspuns : "Aș vrea să mai trăiesc viața o dată , doar să o mai văd încă o dată pe mama....".Aceste gînduri , cuvinte mărețe provoacă lacrimi în ochii tuturor.
Ce e eternitatea, de mă veți întreba,
Nu voi putea descrie sau caracteriza.
Doar voi rosti cu drag , un singurel cuvînt,
Un nume de poet de pe acest pămînt.
Cînd spun Vieru, ochi-mi lăcrimează,
O văd pe mama ce lîngă prunci veghează,
Mai văd o casă părintească , un izvor,
O patrie , un codru , un răzor,
Un plai natal , un cînt, un vers de dor,
Un soare veșnic ce zîmbește după nor.
O lume-n treagă a- ncăput în poezia Lui.
El , marele Vieru , e bogăția neamului.
Poetul ne-a lăsat o torță- arzînd,
Păstrați-o, oameni, și n-o stingeți nicicînd!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu